Infecția nosocomială: când răspunde spitalul și ce despăgubiri poți cere?

Te internezi într-un spital pentru o problemă de sănătate și pleci cu alta sau, în cazurile grave, o persoană dragă nu mai pleacă deloc. Infecțiile contractate în spital nu sunt doar o nedreptate medicală; sunt, de cele mai multe ori, o răspundere juridică a unității sanitare. Iar legea română este, în această privință, mult mai favorabilă pacientului decât cred majoritatea oamenilor.

În acest articol explicăm, pe înțelesul tuturor, ce este o infecție nosocomială, în ce condiții răspunde spitalul, ce trebuie dovedit și ce despăgubiri pot solicita pacientul afectat sau moștenitorii unei persoane decedate.

Ce este o infecție nosocomială?

Infecția nosocomială (sau intraspitalicească) este infecția contractată în spital ori în alte unități sanitare cu paturi și se referă la orice boală cauzată de microorganisme, recunoscută clinic sau microbiologic. Practic, este acea infecție care nu exista și nu se afla în perioada de incubație în momentul internării și care se suprapune peste afecțiunea pentru care pacientul a ajuns în spital.

Ea poate afecta:

• Pacientul internat, ca urmare a internării sau a îngrijirilor medicale primite;
• Pacientul spitalizat sau aflat în tratament ambulatoriu, care contractează infecția în timpul tratamentului;
• Personalul sanitar, ca urmare a activității desfășurate în unitatea sanitară.

Ce spune legea: spitalul răspunde obiectiv

Punctul central, pe care fiecare pacient ar trebui să îl cunoască: potrivit art. 655 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, unitățile sanitare publice sau private răspund civil pentru prejudiciile cauzate pacienților atunci când acestea sunt consecința unei infecții nosocomiale.

Această răspundere are două caracteristici esențiale, în favoarea pacientului:

1. Este o răspundere obiectivă. Obligația spitalului de a asigura un mediu sigur, lipsit de factori de risc, este o obligație de rezultat (art. 166 din Legea nr. 95/2006). Asta înseamnă că, chiar dacă actul medical a fost corect, diagnosticul stabilit conform protocolului și intervenția chirurgicală efectuată impecabil, spitalul tot răspunde pentru infecția contractată de pacient în timpul spitalizării.
2. Culpa spitalului este prezumată, iar sarcina probei se răstoarnă. Nu pacientul trebuie să dovedească vina spitalului, ci spitalul este cel care
   trebuie să dovedească o cauză externă, complet independentă de controlul său, pentru a se exonera. Este o prezumție relativă de culpă. 

Cu alte cuvinte: dacă se dovedește că infecția a fost contractată în timpul spitalizării, răspunderea civilă a unității sanitare se declanșează aproape automat în afara unei cauze străine exoneratoare.

Cadrul normativ care obligă spitalele la prevenție

Obligația spitalelor nu este abstractă. Ea este detaliată în reglementări exprese:

• Ordinul Ministerului Sănătății nr. 261/2016 – impune asigurarea condițiilor de igienă, dezinfecție, sterilizare și prevenire a infecțiilor
  asociate asistenței medicale;
• Ordinul nr. 1.101/2016 – aprobă Normele de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale, obligând fiecare
  unitate sanitară să aibă programe proprii de prevenție, monitorizare și raportare;
• Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului – consacră dreptul pacientului de a beneficia de îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune (art. 2).

Nerespectarea acestor norme atrage răspunderea civilă a unității sanitare pentru prejudiciile cauzate pacienților, inclusiv pentru consecințele grave asupra sănătății.

Ce trebuie dovedit?

Pentru ca o infecție să fie calificată drept nosocomială, este necesar să se dovedească faptul că a fost contractată pe durata spitalizării (sau a
actului ori manevrei medicale) și că nu se afla în incubație sau în faza de debut clinic în momentul internării. Important de reținut: nu trebuie demonstrat că infecția este „specifică” mediului spitalicesc. Ceea ce contează cu adevărat pentru a fi o infecție nosocomială este momentul contractării în spital, nu tipul infecției.

Pandemia nu schimbă răspunderea spitalului

O întrebare frecventă, în special pentru cazurile legate de COVID-19: contează că pacientul s-a internat în plin context pandemic? Răspunsul juridic este nu. Dimpotrivă, într-un astfel de context, regulile de igienă și de funcționare ale spitalului trebuie să fie cu atât mai stricte. Faptul că o infecție a circulat intens în comunitate nu exonerează unitatea sanitară de obligația de securitate față de pacienții internați.

O speță ilustrativă din practica noastră

Într-o cauză recentă instrumentată de echipa Mihai, Tănase și Asociații, o pacientă internată în vederea unei intervenții chirurgicale a contractat o infecție în timpul spitalizării, cu consecințe care, ulterior externării, s-au dovedit fatale, în lipsa unui tratament adecvat și ca urmare a complicațiilor survenite.

Instanța a reținut răspunderea civilă obiectivă a unității sanitare și prezumția de culpă a acesteia, în temeiul art. 655 din Legea nr. 95/2006: obligația de securitate fiind o obligație de rezultat, simpla dovedire a contractării infecției pe durata spitalizării a fost de natură să atragă răspunderea, independent de existența unei vinovății propriu-zise. Speța confirmă un principiu de care fiecare pacient și fiecare familie ar trebui să fie conștienți: legea îi protejează, iar povara dovezii apasă pe spital, nu pe pacient.

Ce despăgubiri pot fi solicitate?

Dacă ați suferit consecințe ca urmare a unei infecții nosocomiale sau dacă o persoană dragă a decedat din această cauză aveți dreptul, în calitate de pacient afectat sau de moștenitor legal, să solicitați repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale suferite.

Prejudiciile materiale pot include cheltuieli medicale, de îngrijire și conexe; prejudiciile morale acoperă suferința fizică și psihică, iar în cazul decesului, suferința îndurată de cei apropiați.

Întrebări frecvente

1. Ce este, mai exact, o infecție nosocomială?
   Este o infecție contractată în spital sau într-o unitate sanitară cu paturi, care nu exista și nu era în incubație în momentul internării.
2. Cine trebuie să dovedească vina spitalului?
   Nu pacientul. Culpa unității sanitare este prezumată, iar spitalul este cel care trebuie să dovedească o cauză externă, independentă de controlul său, pentru a se exonera.
3. Faptul că actul medical a fost corect înlătură răspunderea spitalului?
   Nu. Răspunderea este obiectivă: ea derivă din obligația de a asigura un mediu sigur, nu din modul în care a fost realizat actul medical în sine.
4. Contează că era pandemie / COVID-19?
   Nu. Într-un context epidemic, obligațiile de igienă și protecție ale spitalului sunt cu atât mai stricte.
5. Pot acționa în instanță dacă o rudă a decedat din cauza unei infecții contractate în spital?
   Da. Moștenitorii legali ai persoanei decedate pot solicita repararea prejudiciilor materiale și morale.

Concluzie

Infecțiile nosocomiale rămân una dintre cele mai puțin cunoscute, dar cele mai bine protejate juridic situații pentru pacient. Dacă vă aflați într-o astfel de situație, primul pas este o evaluare juridică atentă a cazului. Echipa Mihai, Tănase și Asociații oferă asistență juridică în materia răspunderii unităților sanitare, întemeiată pe experiență profesională solidă și pe analiza constantă a practicii instanțelor. Pentru o evaluare a situației dumneavoastră, ne puteți contacta direct.

Articol redactat de avocat Roxana Tănase, Mihai, Tănase și Asociații — Societate Civilă de Avocați, Baroul București. Acest material are caracter exclusiv informativ și nu constituie consultanță juridică. Fiecare situație este particulară și necesită o analiză individuală.